Din cronica preliminariillor de armistiţiu/loviturii de stat (XVII).

Iunie 1944. Sovieticii acceptă unele cereri ale guvernului român!

În condiţiile în care reprezentanţii Aliaţilor de la Cairo nu au luat în calcul decât capitularea necondiţionată a României şi au recomandat emisarilor români să se adreseze autorităţilor sovietice (de la Moscova sau de pe front), Mihai Antonescu l-a trimis la Stockholm pe Camil Demetrescu, cu instrucţiuni pentru Frederic Nanu în vederea reluării contactului cu diplomaţii sovietici.

Ca urmare, ministrul român în capitala Suediei a elaborat un Aide-memoire pe care l-a înmânat, la 29 mai 1944, însărcinatului cu afaceri sovietic, Semenov:

,,Guvernul român regretă că guvernul rus n-a răspuns înainte de 11 aprilie la comunicarea sa din 3 ianuarie prin care acesta era înştiinţat că era în principiu de dorit să se retragă din război şi că ar vrea să cunoască condiţiile ruseşti. În urma publicităţii nefaste făcute de partea aliată misiunii prinţului Ştirbey şi a declaraţiei publice a dl. Molotov din 9 aprilie – ea în sine binevenită – situaţia a devenit şi mai dificilă pentru guvernul român, ţara neputând să se retragă din război decât cu preţul unor sacrificii mult mai mari decât ar fi fost cazul cu patru luni mai devreme când germanii nu aveau decât foarte puţine trupe în România şi armata lor combatantă se afla dincolo de Bug. Guvernul român trebuie în primul rând să ţină seama de opinia publică şi de starea de spirit armatei, care n-ar înţelege ca ţara să fie supusă unor devastări şi ca ele să fie obligate să părăsească tovarăşii de arme, chiar dacă dacă avantajele nu ar fi evidente pentru ţară şi sentimentul lor de onoare prea dur şocat. Fără aceasta, singurul rezultat ar fi un război civil pe care guvernul vrea, în mod natural, să-l evite cu orice preţ şi care, de altfel, ar risca puternic să-i avantajeze numai pe germani.

1. Guvernul român n-ar putea deci să se angajeze să colaboreze cu uşurinţă cu armatele ruse sau aliate împotriva germanilor. Dar dacă aceştia ar refuza să evacueze teritoriul român într-un termen foarte scurt de 15 zile, de pildă, începând cu momentul sosirii lor, armata română ar colabora evident cu trupele ruse cu scopul de a-i forţa să părăsească România.

2. În ambele ipoteze, trupele aliate s-ar putea deplasa pe teritoriul românesc acolo unde situaţia militară ar cere-o şi ar putea folosi toate facilităţile de comunicaţie. Cu toate acestea administraţia civilă ar trebui să rămână, adică funcţionarii civili şi-ar păstra atribuţiile şi legile şi reglementările române ar rămâne în vigoare.

3. Dat fiind că motivul principal care determină România să se retragă din război este dorinţa de a crea bazele unei colaborări cu Rusia, fondată, în viitor, pe încredere şi prietenie reciprocă, şi exclude din discuţie viitoarele conflicte, considerând, pe de o parte, că toate guvernele aliate, inclusiv Rusia, şi-au proclamat în mod solemn adeziunea la principiul autoderminării popoarelor, guvernul român estimează că soarta viitoare a Basarabiei şi Bucovinei de nord va trebui hotărâtă numai la sfârşitul războiului mondial, când condiţiile în care acest principiu va fi aplicat vor fi precizate pentru toate teritoriile în litigiu.

4. Guvernul român îşi rezervă să discute la momentul oportun, temeiul punctului de la art. 2 privind pagubele cauzate Uniunii Sovietice de «operaţiile militare şi de ocuparea teritoriilor sovietice de către România». Cu toate acestea trebuie remarcat de pe acum că plăţile importante vor depăşi forţele materiale ale ţării, dur încercată nu numai de război şi de livrările pe care a fost obligat să le facă germanilor fără alte prestaţii efective, ci şi de bombardamentele aviaţiei anglo-americane. Guvernul român nu poate crede că guvernul Sovietelor doreşte să condamne poporul român la o stare de mizerie cronică pentru că în ultimă analiză masele muncitoare vor fi acelea care vor trebui să poarte povara acestor plăţi”.

De această dată, sovieticii au răspuns rapid, la 31 mai 1944, Semenov înaintând lui Frederic Nanu (,,tradus verbal,într-o nemţească aproximativă”) răspunsul Moscovei la Aide-memoirul din 29 mai:

,,Punctele 1, 2 şi 4 ale condiţiunilor minimale ruseşti nu pot fi schimbate şi trebuie primite în întregime.

În ceea ce priveşte punctul 3, guvernul sovietic este dispus, deşi armata română a devastat Odessa şi Crimeea şi a prădat pe ţăranii sovietici, să ţină seama de situaţia grea a României şi să reducă într-o măsură sumele la care România are drept. Dacă dorinţa de a rezerva un district înseamnă de a stabili un district din teritoriul românesc ocupat de trupele sovietice, guvernul român n-are nicio obiecţiune de principiu.

Împotriva propunerii de a se da nemţilor un termen de 15 zile în care să părăsească teritoriul român, guvernul sovietic n-are nicio obiecţiune.

În ceea ce priveşte păstrarea administraţiei române prin analogie cu Cehoslovacia ea nu ar fi cu putinţă aci, deoarece Cehoslovacia este o aliată, iar România duce război cu Rusia şi aliaţii ei. Cu toate acestea, guvernul sovietic este gata să ajungă la un oarecare compromis în favoarea României pe această chestiune”2.

• Cu acelaşi prilej, Semenov a comunicat lui Frederic Nanu că guvernul sovietic ,,n-ar avea nicio obiecţiune la trimiterea unor delegaţi români în Rusia”.

La 2 iunie 1944, Semenov a revenit şi a comunicat răspunsul oficial: ,,Dacă prin imposibil germanii părăsesc România de bunăvoie în termen de 15 zile, Guvernul sovietic n-are nicio obiecţiune ca România să rămână neutră. 2. În ceea ce priveşte trimiterea unei delegaţiuni române în Uniunea Sovietică, guvernul n-are nicio obiecţiune”.

• În raportul trimis la Bucureşti, ambasadorul român mai consemna: ,,Interlocutorul meu a fost de părere că ni se cerea numai să luptăm împotriva germanilor până la restabilirea suveranităţii noastre asupra întregului teritoriu. Pentru celelalte neclarităţi am fost de acord să nu mai cerem lămuriri la Moscova, ele urmând să fie urmărite de către plenipotenţiari aducând cu ei proiecte de convenţie precise şi amănunţite, mai ales că guvernul sovietic nu respinge nicio cerere în principiu. Ca părere personală a mai adăugat că ar fi de prisos să mai ridicăm chestiunea Basarabiei, Rusia fiind intratabilă”.

Peste alte două zile (4 iunie), Semenov a comunicat lui Frederic Nanu conţinutul telegramei primită de la Moscova: ,,Pentru trecerea delegaţiei române se poate alege între ambele căi, adică cu avionul sau prin front. Ajunge dacă ministrul Nanu ne comunică semnele distinctive ale avionului sau parola delegaţiunii, precum şi locul şi ora trecerii delegaţiunii sau avionului”. Acelaşi lucru i l-a transmis şi lui George Duca (reprezentantul ,,opoziţiei”).