Mare unitate, similară unui corp aerian, constituind principala forţă a Aeronauticii române în campania anului 1941, G.A.L. a acţionat în S Basarabiei şi pe frontul de la Odessa împotriva aviaţiei inamice, asupra trupelor şi în spatele dispozitivului inamic producându-i pierderi însemnate. Desfiinţată la sfârşitula anului 1941 a fost renfiinţată la 6 sept. 1942 ca mare unitate operativă a Aeronauticii pe frontul de E.
• Comandanţi: generalii aviatori Constantin Celăreanu (22 iun. – 16 oct. 1941) şi Ermil Gheorghiu (6 sept. 1942 – 1 ian. 1943).
• Compunere (22 iun. 1941): Escadrila 1 recunoaştere; Escadrila 116 legătură; Compania 21 transmisiuni; Flotila 1 vânătoare cu Grupul 5 He. 112 (escadrilele 51 şi 52), Grupul 7 Me.109 (escadrilele 56, 57 şi 58), Grupul 8 IAR.80 (escadrilele 41, 59 şi 60); Flotila 1 bombardament cu Grupul 1 S.79 (escadrilele 71 şi 72), Grupul 4 LOOS (escadrilele 76 şi 77), Grupul 5 He.111 (escadrilele 78,79 şi 80); Flotila 2 bombardament cu Grupul 2 Potez 63 (escadrilele 74 şi 75), Grupul 6 (escadrilele 82 Boch şi 18 IAR 37); Flotila 2 gardă cu grupurile 1 (escadrilele 11 şi 12 observaţie) şi 2 gardă (escadrilele 13 şi 14 observaţie).
• Capacitate operativă: 253 avioane (205 disponibile) şi 208 echipaje.
• În primele luni de război în structura G.A.L. au intervenit numeroase modificări: Flotila 2 gardă a fost pusă la dispoziţia Comandamentului Aero al Armatei 4 (1 iul. 1941); Grupul 1 bombardament Savoia a intrat în compunerea Flotilei 2 bombardament, iar Escadrila 82 Bloch în cea a Flotilei 1 bombardament (7 iul.); Grupul 2 Potez a primit o escadrilă Savoia Jumo, iar Flotila 1 vânătoare a primit Escadrila 53 vânătoare Hurricane (21 iul.); Grupul 7 vânătoare Me. 109 a fost pus la dispoziţia Corpului 54 armată german (23 iul.); Escadrilele Potez 63 şi LOOS au constituit Grupul „căpitan comandor Cristescu” (28 iul.), care la 5 sept. a trecut în compunerea Flotilei 2 bombardament; Grupul 6 bombardament a fost pus la dispoziţia Armatei 4 (30 iul.); escadrilele 1 şi 4 recunoaştere au constituit Grupul de recunoaştere (2 sept.); Flotila 2 vânătoare a intrat în subordinea G.A.L. (5 sept.).
• Iniţial, zona sa de acţiune a fost cuprinsă între Prut şi Nistru, la S de linia Răducăneni, Ciuciuleni, Vadul lui Vodă, Grigoriopol, unităţile acţionând de pe terenurile Focşani, Bârlad, Pufeşti, Râmnicu Sărat, Buzău, Ziliştea, Pogoanele. După eliberarea Basarabiei au fost folosite aerodromurile Comrat, Ialoveni, Tarutino, Salz, Leipzig etc. Postul de comandă al G.A.L. a fost iniţial la Focşani, apoi la Româneşti (de la 26 aug. 1941).
• În acţiuni independente sau în sprijinul Armatei 4, a executat 2 405 misiuni cu 7 963 avioane în 13 443 ore de zbor. A lansat asupra inamicului 1 927,56 tone de bombe explozive (193 de vagoane) şi 50 456 bombe incendiare (6 vagoane), a doborât 251 avioane în lupte aeriene, a distrus 51 la sol şi a avariat multe altele. A obţinut 166 victorii aeriene sigure şi 53 la sol. În acest timp a pierdut 44 avioane în lupte şi 108 personal navigant (44 ofiţeri, 30 subofiţeri şi maiştri, 34 trupă) morţi şi dispăruţi.
• Desfiinţată în urma campaniei din 1941,
Reînfiinţată la 6 sept. 1942 ca mare unitate operativă a aeronauticii pe frontul de E.
• Compunere: Escadrila 113 legătură; Flotila 2 vânătoare cu grupurile 6 IAR 81, 7 Me. 109, 8 IAR 80; Flotila 2 bombardament cu grupurile 1 Savoia Jumo, 3 bombardament uşor, 5 He.111; Grupul 1 recunoaştere cu escadrilele 1 Bristol Blenheim şi 2 Dornier.
• Iniţial, aviaţia de luptă a concurat la acţiunile Corpului 8 aerian german pe frontul de la Stalingrad.
• Începând cu 10 oct. 1942, G.A.L. a preluat, pe propria răspundere, comanda asupra unităţilor de aviaţie din subordine în cadrul operaţiilor desfăşurate de Flotila 4 aeriană.
• Acţionând de pe terenurile de la Tacinskaia şi Morozovskaia, unităţile sale au executat, până la 6 dec. 1942, în sprijinul armatelor 6 germană şi 3 română, 1050 de misiuni (317 de bombardament, 588 de vânătoare şi 145 de recunoaştere) cu 3 197 de avioane ieşite în 4 737 ore de zbor; au lansat 1 337 506 kg bombe şi au distrus 47 avioane inamice în aer şi 3 la sol.
• Începând cu 4 dec. 1942, întărită cu formaţiuni aeriene germane, G.A.L. a sprijnit operaţiile defensive ale trupelor terestre pe Cir. • După evacuarea aerodromului de la Tacinskaia, comandamentul G.A.L. s-a mutat, la 23 dec. 1942, la Novocerkask, începând deplasarea unităţilor spre ţară.
• La 1 ianuarie 1943 şi-a schimbat denumirea în Corpul aerian.
Alesandru Dutu 